In mijlocul naturii

Am ajuns sa fim experti in jocuri pe computer, dar am uitat cum se traieste in mijlocul naturii. Este un lucru cunoscut faptul ca civilizatia ne-a indepartat de natura si indeplinirea anumitor lucruri marunte, pe care le facem zi de zi, intr-un alt mediu decat cel cu care ne-am obisnuit, cum ar fi in mijlocul naturii, poate crea dificultati. Atunci cand va aventurati in drumetii, e bine de stiut cum se faceti un foc, cum sa gasiti apa potabila sau cum sa va construiti un adapost.

Cum se face focul in natura

Fie ca il folosim pentru incalzire, pentru gatit, luminat sau doar pentru a tine la distanta animalele salbatice, focul este de neinlocuit si sunt prea putine locuri pe aceasta planeta unde oamenii ar putea locui, pe termen lung, fara foc. Din nefericire, oricaruia dintre noi i se poate intampla urmatorul lucru: sa ramana fara chibrit sau bricheta pentru a face focul, in mijlocul naturii. In acest caz, vom lua exemplul stramosilor nostri, care faceau focul folosind trei surse de caldura: lumina soarelui, caldura degajata prin frecarea a doua suprafete rugoase (de lemn) sau scanteile provocate de ciocnirea dintre o bucata de metal tare, de regula otel, cu o piatra dura, de regula cremene.

Un prim exemplu ar fi sa se roteasca cu viteza un lemn tare intr-o iasca, pana cand aceasta din urma se aprinde. Sau se loveste cu o unealta metalica intr-o cremene pentru a provoca scantei; in apropiere sa avem o bucata de iasca, astfel incat scanteile sa cada pe aceasta si focul se va aprinde imediat. Dupa ce am obtinut flacara mult asteptata, putem aprinde bucatile de lemn sau carbune. Abia apoi, cu ajutorul flacarii obtinute, se aprind bucatile de lemn sau carbune care pot sa arda pentru un timp mai indelungat.

O alta metoda de aprindere a focului ar fi focalizarea razelor de soare cu o lupa pe o bucata de hartie. Suflam usor deasupra hartiei pana cand aceasta incepe sa fumege, lucru care grabeste aprinderea flacarii. Ceva mai tarziu s-a descoperit inca o metoda de aprindere a focului. Pare greu de crezut ca, folosind o cutie goala de bere sau suc si o bucatica de ciocolata, se poate aprinde un foc. Procedam in felul urmator: se lustruieste fundul cutiei de aluminiu cu o carpa si folosim o bucatica de ciocolata pe post de pasta abraziva. Apoi, cand cutia s-a transformat intr-un soi de oglinda semisferica, se focalizeaza razele soarelui asupra unui betisor de lemn uscat, care are o "maciulie" facuta tot din ciocolata. In cel mai scurt timp, ciocolata din varful batului se va aprinde cu flacara, mai ales in timpul zilelor de vara.

Cum facem rost de apa

Este stiut faptul ca un om nu poate supravietui fara apa mai mult de 6-7 zile. Singura apa potabila din salbaticie este apa de izvor, dar, in lipsa ei putem gasi apa si din alte surse, cum ar fi: apa din lacuri si balti si, sa nu uitam de apa de roua de dimineata si apa de ploaie, care se pot aduna. S-a demonstrat, in cadrul mai multor experimente organizate de-a lungul timpului, faptul ca se poate colecta suficient de multa apa, intr-un timp relativ scurt, in padure.

Spre exemplu, pentru a aduna roua, se face o groapa in pamant de aproximativ jumatate de metro adancime si se "tapeteaza" cu o folie de plastic. Sub folie, chiar pe mijlocul gropii, se aseaza un pahar de plastic, bine fixat in pamant, iar in varful conului facut din folie se face o gaura, astfel incat roura care se va aseza pe folie sa se scurga de la sine in pahar.

O alta metoda, foarte eficienta, este colectarea transpiratiei plantelor dintr-o zona bogata in vegetatie pitica (cu iarba sau ferigi). Deasupra acestei vegetatii se intinde o folie de plastic, de dimensiuni mari, ca un cort. In mijlocul "cortului" se amplaseaza un con cu varful in jos, iar sub el se monteaza paharul colector. In timpul zilei, apa din frunzele plantelor se evapora si se aduna pe acoperisul de folie, dupa care se scurge in paharul colector.

O a treia sursa consta in construirea capcanelor de apa pentru ploaie. Acestea trebuiesc construite din timp si in acest fel nu se va pierde nici un minut de ploaie. Foarte important: apa "culeasa" din natura se lasa la decantat, iar apoi se fierbe si se lasa la racit. Ulterior, se poate consuma ca si apa potabila.

Cum sa construim un adapost

Este absolut necesar sa avem cunostintele de baza construirii unui adapost, in mijlocul naturii, in caz de nevoie. Cel mai simplu adapost se poate alcatui din crengile uscate ale copacilor. Creanga cea mai mare se sprijina la un capat de un copac si apoi se adauga, una langa alta, crengi mai scurte, pentru a forma scheletul viitorului "cort" si va avea forma unui tunel. Peste structura de rezistenta a adapostului se pun frunze uscate si, peste ele, crengi cu ramurele rasfirate, care sa impiedice vantul sa imprastie frunzele. Un astfel de adapost este potrivit si foarte calduros chiar si iarna. Pentru protectie impotriva frigului si a ploii, se pot adauga pe "podea" crengute. Acestea vor tine corpul departe de pamant si va tine umezeala la distanta.

Impotriva animalelor salbatice si mai ales pentru protectia noastra, este indicat ca intrarea adapostului sa fie orientata spre un copac batran. Animalele salbatice fiind precaute din fire, nu se vor aventura sa intre printr-o "poarta" atat de incomoda, care sa nu le permita retragerea rapida. Specialistii in supravietuirea in salbaticie mai recomanda sa construim adaposturi de dimensiuni mici, chiar daca vor fi folosite de mai multe persoane, pentru ca rezista mai bine la vant. In plus, nu se recomanda construirea unor astfel de adaposturi in vai, pentru ca acolo apa se aduna in caz de ploaie.

Bookmarks: